Tot magazinul a fost mai intii un maldar de mobila si cutii. Noroc ca maldarul statea intr-un loc nou, curat si spatios. Si, mai ales, luminos.
Pe linga noi, cei 4 pukkafuzi cu miini harnice, o intreaga cohorta de probleme si oameni au misunat citeva zile bune printre bagaje: din nou Marian, electricianul, cu prizele si lampile, cei cu asamblatul mobilei vechi, cei cu cablurile pentru sistem, telefoanele, internetul, alarma, BGS-ul, mobila noua si din nou curatenia ca la atita lume s-a facut la loc mizerie.
Cind mobila a fost pusa pe pozitii si am inceput sa scoatem produsele de prin cutii a inceput sa mai semene a magazin - si ce magazin...
Lipitul autocolantelor cu sigla pe geamul vitrinei a fost un moment important - ne-am recapatat identitatea in ochii trecatorilor curiosi.
Una din pozele mele preferate. Facuta seara, pe 3 Aprilie, de ziua Danielei pe care am sarbatorit-o prin munca :(.
Apoi a venit completarea noua de mobila, mirosind frumos, a lemn proaspat si a lac... Tino a inaugurat barul cu veselie si o bautura energizanta Schekster's Organic.
Si s-au umplu rafturile. Abia aici, la multa lumina si spatiu, a remarcat lumea ce deosebita e mobila noastra vintage-vernil.
Doamne, ce frumos zimbeste Elena cind totul e gata - eu sa fiu in locul clientilor i-as da ei toti banii...
Si clientii chiar au inceput sa apara... Fiindca Elena le-a zimbit. Si fiindca Tino si-a spalat sortul si l-a pus peste camasa calcata, cu carouri mici. Si fiindca Daniela a facut toate comenzile (vezi vizeta ei de sef si controlor in adincimea fotografiei). Si fiindca magazinul arata atit de prietenos si de bine...
Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
(Fie vorba intre noi, a fost horror de obositor si de costisitor.)
Am simtit ca merita chiar de a doua zi dupa deschidere, cind o domnisoara stilata si inteligenta (genul acela de clienti pe care il iubesc), a cumparat o felie de tort raw, l-a mincat la bar si mi-a spus: "numai la Paris am mai vazut astfel de locuri...".
Eram asa de uzata nervos dupa luna noastra de transhumanta, ca mi-a venit s-o string in brate si sa pling putin... dar mi-a fost teama sa n-o sperii.
ileana
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu