Companie binefacatoare

on miercuri, 23 mai 2012
Salutam initiativa Unicredit Leasing de a organiza o luna a sanatatii, timp in care au fost pregatite activitati variate pentru ca angajatii sa se bucure de optiunea necesara a vietii bio.
Astfel, noi am primit invitatia de a aduce minunatii sanatoase in cadrul ExpoBio de pe 17 mai. In pauze si nu numai, angajatii au venit, au degustat, au intrebat activ si interesati despre uleiul de cocos, cum e cu ciocolata fara zahar, dar mai ales au degustat minune de frigarui inedite.
Am pregatit pe betisoare bucati de tofu, prunele noastre veterane si de baza Crazy Jack, alaturi de cate o felie de castravete suculent bio.
Nu ne-am intors cu niciuna:)
Iata si fotografii:
 


 
Speram sa avem astfel de initiative din partea cat mai multor companii, din respect pentru ce inseamna munca!
 
Elena

I did it my way

on sâmbătă, 19 mai 2012

Acum vreun an jumatate am descoperit ca sushi se face usor (habar n-am de ce mi se parea o chestie complicata...)

Asa ca am adus la magazin ingrediente pentru gatit sushi cit mai sanatos/marea majoritate a ingredientelor de sushi din comert sunt temeinic chimizate.

Gasesc sushi un fel de mincare sanatos si satios, care te satura fara sa te umfle. Si ma mai si satisface estetic.

De atunci exersez si il reinterpretez cu orice ocazie.

De data asta, am cumparat bete noi si frumoase care mi-au redeschis apetitul sa invirt covorasul de sushi.

Cit a fiert orezul, am lucrat una-alta la laptop. (Ai nevoie de orez cu bob rotund, lipicios. Foi de alge nori, seminte de susan pentru exteriorul rulorilor tip California. Plus, ce vrei sa pui inauntru: somon, (eel daca ai), avocado, castravete, icre...)

Nu m-am complicat cu otet din orez, zahar si alte lucruri pentru asezonat orezul fiert - mi se pare foarte gustos cu orez simplu.

Intinzi covorasul de sushi din bete de bambus, pui foaia de nori sau orezul direct, intr-un strat cit mai egal. 

Pui la mijloc umplutura ta. Rulezi covorasul incepind de la un capat. Se lipeste si ruloul de sushi e gata. Il tai felii cu cutitul, cit pentru o imbucatura, nu mai mare.

M-am gindit prea tirziu sa fac poze pe etape. Dar ideea e ca e simplu - gasesti filmulete si poze pe net cite vrei... Eu doar vreau sa dau un imbold pentru home made sushi.

Mi-a luat cu totul, de la curatat si pregatit ingredientele, la taiat si aranjat rulourile de sushi pe farfurie, cam o ora.

Sushi cu avocado, cu somon salbatic si avocado, cu icre de somon ... si cu ciuperci marinate.

Si California sushi rolls, tavalite prin mix de seminte de piine (n-am avut susan simplu).



Ghimbir am avut doar proaspat, asa ca l-am taiat felii fine, l-am lasat sa se marineze nitel cu suc de lamiie si sirop de curmale.
Sos de soia Shoyu organic Clearspring.
In loc de sake am deschis masa cu un paharel de palinca cu doua seminte de coriandru in el pentru aromatizare.

Daca e sa-mi fac autocritica, am fiert orezul un pic prea tare fiindca m-am luat cu mailurile. 
Dar in rest, nu i-am gasit cusur.

Clientii mei preferati m-au apreciat.


O data am facut sushi moldovenesti in foi de vita de vie. Blasfemie, ar spune unii.

ileana

PUKKA FRESH STYLE

on miercuri, 16 mai 2012
Pentru ca deja ne pregatim pentru arsita Bucurestiului, am inverzit magazinul din Amzei cu plante aromatice in ghiveci, adevarate oaze verzi si proaspete pentru privirea traumatizata de praful citadin.

Nu numai ca le udam dimineata in tavita (sa bea fiecare dupa sete), dar le si scoatem in fata magazinului pentru a impartasi cu voi minune de verde sincer si aromat!
...

Busuioc, cimbrisor, maghiran, oregano, coriandru, menta...  



 Vin in ghiveci cu pamant si tin pana toamna tarziu ca sa le folositi din belsug in sosuri, paste, mancarici, salate. Luati o mana de frunze suculente si, cat ai zice "pukka", mancarea capata savoare si culoare...

Cum va place?


Ileana si Elena:)

Asa ne-am recompus (continuare)

on miercuri, 9 mai 2012
Cu cit trece timpul (si problemele se schimba), mutarea noastra in Piata Amzei pare tot mai simpla si lina. Bine ca mai exista pozele sa ne aduca aminte...
Tot magazinul a fost mai intii un maldar de mobila si cutii. Noroc ca maldarul statea intr-un loc nou, curat si spatios. Si, mai ales, luminos.



Pe linga noi, cei 4 pukkafuzi cu miini harnice, o intreaga cohorta de probleme si oameni au misunat citeva zile bune printre bagaje: din nou Marian, electricianul, cu prizele si lampile, cei cu asamblatul mobilei vechi, cei cu cablurile pentru sistem, telefoanele, internetul, alarma, BGS-ul, mobila noua si din nou curatenia ca la atita lume s-a facut la loc mizerie.




Cind mobila a fost pusa pe pozitii si am inceput sa scoatem produsele de prin cutii a inceput sa mai semene a magazin - si ce magazin...



Lipitul autocolantelor cu sigla pe geamul vitrinei a fost un moment important - ne-am recapatat identitatea in ochii trecatorilor curiosi.


Una din pozele mele preferate. Facuta seara, pe 3 Aprilie, de ziua Danielei pe care am sarbatorit-o prin munca :(.


Apoi a venit completarea noua de mobila, mirosind frumos, a lemn proaspat si a lac... Tino a inaugurat barul cu veselie si o bautura energizanta Schekster's Organic.


Si s-au umplu rafturile. Abia aici, la multa lumina si spatiu, a remarcat lumea ce deosebita e mobila noastra vintage-vernil.


Doamne, ce frumos zimbeste Elena cind totul e gata - eu sa fiu in locul clientilor i-as da ei toti banii...


Si clientii chiar au inceput sa apara... Fiindca Elena le-a zimbit. Si fiindca Tino si-a spalat sortul si l-a pus peste camasa calcata, cu carouri mici. Si fiindca Daniela a facut toate comenzile (vezi vizeta ei de sef si controlor in adincimea fotografiei). Si fiindca magazinul arata atit de prietenos si de bine...


Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa. 
(Fie vorba intre noi, a fost horror de obositor si de costisitor.)
Am simtit ca merita chiar de a doua zi dupa deschidere, cind o domnisoara stilata si inteligenta (genul acela de clienti pe care il iubesc), a cumparat o felie de tort raw, l-a mincat la bar si mi-a spus: "numai la Paris am mai vazut astfel de locuri...". 
Eram asa de uzata nervos dupa luna noastra de transhumanta, ca mi-a venit s-o string in brate si sa pling putin... dar mi-a fost teama sa n-o sperii.
ileana
Un produs Blogger.